În anul 1965, Birmingham era unul dintre cele mai importante centre industriale ale Marii Britanii. La doar 17 ani, Tony Iommi își împărțea timpul între munca într-o fabrică de prelucrare a metalului și pasiunea pentru muzică. Ultima zi de lucru înainte de a se dedica în totalitate carierei de chitarist avea însă să-i schimbe viața pentru totdeauna.
În timpul unei ture, mâna sa a fost prinsă într-o presă industrială, iar vârfurile degetelor mijlociu și inelar de la mâna dreaptă au fost amputate. Pentru majoritatea oamenilor ar fi fost un accident grav, însă pentru Iommi, care este stângaci și folosește această mână pentru a apăsa corzile chitarei, părea sfârșitul unei cariere înainte ca ea să înceapă.
După accident, Tony Iommi a fost convins că nu va mai putea cânta niciodată. Unul dintre superiorii săi din fabrică i-a vorbit însă despre legendarul chitarist de jazz Django Reinhardt, care, în urma unui incendiu, își pierduse mobilitatea a două degete de la mâna stângă, dar reușise totuși să devină unul dintre cei mai apreciați muzicieni ai vremii. Povestea lui Reinhardt i-a oferit lui Iommi motivația de a încerca din nou.
Hotărât să nu renunțe, tânărul chitarist a început să experimenteze. Și-a confecționat singur proteze pentru degetele afectate, folosind plastic modelat și bucăți de piele care îi ofereau mai multă aderență pe corzi.
Pentru a reduce presiunea asupra degetelor, a început să folosească corzi mai subțiri și să acorde chitara mai jos decât era obișnuit. Aceste modificări, făcute inițial din necesitate, au dus la apariția unui sunet mai grav, mai puternic și mai întunecat decât cel întâlnit până atunci în rock.
Câțiva ani mai târziu, Tony Iommi s-a alăturat lui Ozzy Osbourne, Geezer Butler și Bill Ward, iar împreună au format trupa Black Sabbath.
Albumul de debut, lansat în 1970, și mai ales discul „Paranoid”, au introdus un stil muzical care avea să influențeze generații întregi. Riff-urile grele ale lui Iommi, atmosfera întunecată și sunetul distinct al formației sunt considerate de numeroși istorici ai muzicii drept unele dintre elementele care au pus bazele heavy metalului.
De-a lungul carierei, Tony Iommi a continuat să cânte folosind proteze pentru degete și adaptându-și permanent tehnica. Chiar și după ce a fost diagnosticat cu limfom în 2012, muzicianul și-a continuat activitatea, iar în 2017 Black Sabbath a susținut concertul de rămas-bun chiar în Birmingham, orașul în care începuse întreaga poveste.
Astăzi, Tony Iommi este considerat unul dintre cei mai influenți chitariști din istoria muzicii rock. Deși heavy metalul este rezultatul contribuției mai multor artiști și influențe muzicale, puțini contestă rolul esențial pe care l-a avut în definirea acestui gen.
Povestea lui Tony Iommi demonstrează că uneori cele mai dificile momente pot deschide drumuri neașteptate. Accidentul care părea să-i încheie cariera l-a obligat să găsească soluții noi, iar aceste adaptări au dus la apariția unui stil care a schimbat pentru totdeauna sunetul muzicii rock.
La aproape șase decenii de la acel moment din fabrica din Birmingham, riff-urile sale continuă să inspire milioane de muzicieni și fani din întreaga lume, iar numele lui Tony Iommi rămâne sinonim cu perseverența și inovația.
Nici un comentariu